România frumoasă!

Dacă sunteți în căutarea unui loc unde să vă petreceți vacanța de vară pe ultima sută de metri sau pur și simplu vă doriți o mică escapadă înainte ca sezonul estival să se încheie, vă invit să citiți acest articol în care vă voi prezenta o Românie frumoasă cu locuri mai mult sau mai puțin cunoscute.
Vă propun două circuite prin țară, experiențe tonice, locuri superbe de vizitat, o mini-vacanță cu bani puțini pe care o puteți face chiar și într-un weekend prelungit. Aveți nevoie doar de o mașină și spirit de aventură.
Primul itinerariu pe care vi-l propun începe din PITEȘTI ( de altfel, orașul meu natal și destinația finală a circuitului) și continuă spre CRAIOVA, județul Dolj, un oraș care mi-a lăsat o primă impresie foarte frumoasă. Este un oraș îngrijit și curat, de dimensiuni considerabile, care are un centru vechi demn de luat în seamă.

Acest bătrânel simpatic aștepta porumbeii înfometați pentru a le da mâncare. Am observat în drumul meu astfel de statui în mai multe orașe care dădeau un aer boem locului.

Un alt lucru care mi-a atras atenția la orașul Craiova, important centru universitar, este că vechile clădiri sunt întreținute foarte bine, cum ar fi primăria și câteva monumente din zonă.

Cu toate că era o zi de weekend, terasele nu erau pline de oameni așa cum se întâmplă în capitală de exemplu, mi s-a părut chiar pustiu, zona centrală care cuprindea și un mall fiind cu mult mai animată.

Craiova mi-a lăsat o impresie foarte plăcută, de oraș liniștit și îngrijit.

Am fost încântați să constatăm că termocentralele din Turceni și Rovinari lucrează la cote maxime.

Următoarea destinație a fost TÂRGU-JIU, județul Gorj, unde am și înnoptat. Nu puteam să ratăm un asemenea centru cultural cunoscut pentru lucrările lui Brâncuși.

Surpriza cea mai mare a fost că Poarta Sărutului și Masa Tăcerii se aflau în centrul orașului, într-un parc aflat pe malul Jiului, iar Coloana Infinitului la o distanță de vreo 2 kilometri de acestea.

Am dormit în hotelul Gorj, la o aruncătură de băț de parc. Hotelul este cotat cu 3 stele, iar condițiile au fost foarte bune. De altfel, în astfel de excursii, singurele lucruri de care ai nevoie sunt un pat bun și apă caldă. Nu am făcut o rezervare de acasă, ci am mers direct la recepție.

Coloana Infinitului am vizitat-o a doua zi, ea fiind localizată într-un spațiu deschis de la marginea orașului. Pentru a ajunge la ea trebuie să străbateți o parte din oraș, cu case vechi și vile și chiar să traversați o cale ferată. Când ne-am întors, această fiară era gata-gata să ne devoreze, apărându-și cu înverșunare curtea.

Lucrul care m-a uimit la scurta vizită în Oltenia a fost acela că oamenii erau foarte liniștiți și calmi, nicidecum atât de iuți și arțăgoși pe cât sunt descriși oltenii.

Următorul oraș în care am zăbovit câteva ore a fost HAȚEG, județul Hunedoara. Un oraș micuț, dar cochet, care avea niște terase peste așteptări de elegante. De asemenea, Hațeg reprezenta și un popas important în circuitul nostru, el fiind locul unde se intersectau traseele pentru destinațiile noastre viitoare. De la Hațeg poți ajunge ușor la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Mănăstirea Prislop unde se află mormântul Părintelui Arsenie Boca, Sarmizegetusa Regia, dar și la Hunedoara sau Alba-Iulia.

La Sarmizegetusa Ulpia Traiana am ajuns foarte repede din Hațeg. Intrarea costă 10 lei pentru un adult și 5 lei pentru studenți sau pensionari. În afară de amfiteatrul roman în formă rotundă, complexul arheologic nu se deosebește prea mult de alte astfel de așezări, cum ar fi cea de la Histria. Din păcate, situl de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana este sărac în informații istorice. În schimb, locul are mult prea multe pancarte fără rost privind diversele lucrări locale, iar terasele de lângă în care răsună muzică de diverse genuri și mirosul de virșli (un fel de cârnați locali) nu fac o reclamă mai bună fostei capitale a Daciei.

Am pornit apoi spre Sarmizegetusa Regia, cealaltă capitală a Daciei și locul despre care se spune că ar fi una dintre zonele cele mai încărcate energetic de pe teritoriul țării noastre, pe traseul dinspre Călan pe direcția Orașul Nou - Ohaba Streiului - Chitid - Ocolișul Mic - Costești. Din Costești se merge în direcția Grădiștea de Munte, pe un drum de o frumusețe deosebită.

La capătul drumului, sus în munte, se află o micuță parcare special amenajată pentru turiștii care vin să vadă complexul arheologic.

Odată ajunși acolo, vizitatorii au de străbătut un drum șerpuit de un kilometru până a ajunge la situl propriu-zis. Pe timp de vară, intrarea se face până la orele 19:30, iar închiderea este la ora 8 seara. Pentru că nu am citit dinainte aceste lucruri, nu am știut de programul de vizitare. Am ajuns destul de târziu, în jur de 19:05 și nu ne-a mai rămas prea mult timp să vizităm, dar chiar și aşa a fost o experiență interesantă.

Situată în vârf de munte, Sarmizegetusa Regia este înconjurată de brazi înalți și păzită de câțiva angajați și 3 câini. Locul este atât de ferit și de ascuns în pădure, încât n-ar fi exclus ca urșii și alte animale sălbatice să treacă pe acolo. Atunci când am ajuns și am cumpărat biletele (5 lei pentru un adult și 2 lei pentru un student sau pensionar), angajații de acolo au făcut o glumă și ne-au spus că ajunseserăm prea târziu și toată energia o luaseră vizitatorii dinaintea noastră.

Atunci când intrați în complexul arheologic, există posibilitatea de a parcurge două trasee, unul mai amplu și celălalt mai scurt. 

Calendarul Circular este făcut din piatră, iar pilonii din interiorul său, din lemn, conservat foarte bine după atât de mult timp. Nu pot spune că am simțit o energie mai specială, însă cu siguranță locul este binecuvântat prin poziția și liniștea de care se bucură.

Un lucru neobișnuit pe care l-am sesizat este izvorașul din incinta complexului care are o apă foarte bună de băut. Dacă stați într-o anumită poziție, apa care se scurge probabil prin niște țevi foarte lungi, scoate sunete asemeni unei orgi de vânt. Iar dată fiind încărcătura locului, mi se pare un detaliu demn de consemnat.

Am părăsit Sarmizegetusa Regia la ora închiderii, iar la puțin timp după noi și angajații au plecat cu mai multe mașini.

Imediat cum am ieșit din pădure și am ajuns într-un loc deschis, am fost martorii unui apus de soare superb, în nuanțe de roșu, portocaliu și violet, semn că energia de la Sarmizegetusa Regia ne însoțise și în afara sitului.

Un orășel care mi s-a părut foarte drăguț, îngrijit și cochet și chiar foarte modern este CĂLAN. Nu aș fi vrut să uit de el pentru că, deși n-am avut ocazia să-l vizităm, ne-a făcut o impresie foarte bună chiar și din mașină.

Destinația pentru finalul zilei a fost orașul HUNEDOARA din județul cu același nume, unde am dormit la hotelul Rusca, iar doamna de la recepție a fost foarte amabilă și ne-a dat niște informații cu privire la obiectivele noastre din ziua următoare.

Dimineața am pornit entuziasmați spre un loc destul de mediatizat și anume Castelul Huniazilor sau Castelul Corvinilor. Și da, este la fel de spectaculos pe cât se vede în fotografii și documentare. Un lucru pe care trebuie să-l știți e că acest castel se poate vizita și în zilele de luni, nefiind închis la fel ca majoritatea muzeelor. Biletele costă 30 lei pentru un adult și 5 lei pentru un student și vă recomand să vă rezervați cel puțin 2-3 ore vizitării acestui castel care este valorificat foarte bine din punct de vedere turistic.

Într-una din încăperi puteți asculta un artist local și tot în interiorul castelului puteți viziona o galerie cu exponate ale unor artiști plastici. 

Capela din incintă este foarte interesantă, iar legenda legată de fântână merită citită.

Tot aici sunt expuse, pe lângă altele, inele de buclă, niște accesorii de păr care se purtau pe vremea aceea și care astăzi, cu modele adaptate, arată foarte șic în împletituri și în bucle.

Itinerariul nostru continuă cu o vizită la Mănăstirea Prislop, la mormântul lui Arsenie Boca. Zona este foarte frumoasă, plină de vegetație și liniștită, însă din cauza lucrărilor care se efectuează pe o bucată de câțiva kilometri, drumul este destul de anevoios, necesitând o atenție sporită la volan.

Mănăstirea este îngrijită bine, are foarte mulți vizitatori și pelerini. Ce mi-a plăcut este că are o mulțime de flori colorate pe la geamuri și balcoane, și chiar în curte.

Femeile pot intra în incinta mănăstirii doar în fustă, iar pentru cele care nu au știut acest lucru ori au venit în fuste prea scurte, există la intrare o masă cu multe astfel de articole vestimentare pe care le puteți folosi pe parcursul vizitei.

În ciuda faptului că ploua abundent, coada până la mormântul Părintelui Arsenie Boca era destul de lungă, dar nu am așteptat prea mult. Locul îți transmitea pace sufletească. 

După ce ne-am rugat la mormânt, am vizitat și peștera Sfântului Ioan Sihastrul, aflată la câteva sute de metri mai departe.

Seara am ajuns la ALBA-IULIA, județul Alba, și ne-am cazat la hotelul Cetate care are camere foarte faine cu vedere spre cetate și mobilă pictată manual care mie mi-a plăcut foarte mult. Dimineața ne-am continuat periplul și am vizitat cetatea, spectaculoasă, ca să nu mai vorbesc despre catedrala ortodoxă unde s-a înfăptuit Marea Unire, care te lasă într-adevăr fără cuvinte. 

Am asistat și la schimbarea de gardă, un element-surpriză spectaculos și am vizitat un muzeu cu porturi tradiționale săsești și secuiești și obiecte păstrate de la Marea Unire, precum și lucruri personale și documente aparținând Regelui Ferdinand și Reginei Maria. Intrarea în muzeu a fost liberă.

Și Cetatea Alba-Iulia este presărată cu statui de bronz la tot pasul, la fel ca și centrul Craiovei.

Pe drumul de întoarcere am trecut prin SEBEȘ, un oraș în care se simte spiritul nemțesc la tot pasul, cu catedrala din centru conservată în cele mai bune condiții, și prin SIBIU, un oraș foarte drag mie.

Am întâmpinat dificultăți pe Valea Oltului unde era destul de aglomerat, ca și pe Dealul Negru. Am făcut un ultim popas la Dedulești pentru a ne convinge că micii de acolo își merită notorietatea.

Am ajuns acasă, la Pitești, pe la ora 10 seara, după 4 zile pline în care ne-am bucurat privirile și sufletul cu bogățiile și frumusețile României.

Acesta este primul circuit pe care vi-l recomand. Vă voi prezenta în continuare cel de-al doilea traseu propus care începe, bineînțeles, tot în Pitești. De data aceasta am pornit spre BRAȘOV, în inima Transilvaniei. Am trecut prin CÂMPULUNG MUSCEL, județul Argeș, un oraș care mie îmi place foarte mult, are un aer boem, e micuț și foarte aproape de munte. Sigur că nu am putut să venim la Câmpulung fară a trece în revistă prăjiturile de la deja celebra cofetărie Iepurașul.

Am străbătut drumul până la Mausoleul Mateiaș, unde peisajul este superb și iarba pare întotdeauna mai verde decât în alte zone. Am trecut prin Rucăr - Fundata - Bran - Cristian pentru a ajunge la Brașov. Nu am zăbovit prea mult prin Brașov pentru că acest oraș a fost ținta noastră principală cu ocazia altor excursii. Însă pe lângă peisajele deosebite, puteți să vizitați centrul vechi al orașului și Biserica Neagră.

De la Brașov am mers în SFÂNTU GHEORGHE, județul Covasna. Deși vizitat în nocturnă, orașul micuț îți lasă o impresie foarte frumoasă. Centrul vechi e întreținut bine, iar parcul de lângă era plin de copii, bătrâni și desigur, tineri. 

Probabil pentru că ne aflam în preajma sărbătorii de Sfântă Mărie, hotelurile și pensiunile erau pline ochi, atât în Sfântu Gheorghe, cât și în împrejurimi. Cu toate acestea, recepționerii de la cele mai importante hoteluri din oraș au fost foarte amabili și au încercat să ne ajute.

Este foarte importat să urmăriți mereu indicatoarele și să întrebați localnicii atunci când nu știți în ce direcție să mergeți. Noi am avut norocul să fim escortați în Sfantu Gheorghe chiar de câțiva polițiști locali care au fost foarte amabili si ne-au arătat drumul spre ieșirea din oraș. Deși am fost nevoiți să ne petrecem noaptea în mașină, a fost o experiență tonică, iar dimineața ne-a găsit intr-un cadru drăguț și boem, și anume la Mario Caffe, în BĂILE TUȘNAD.

Gama largă de prăjituri și dulciuri specific ungurești a fost pe gustul nostru, iar servirea, ireproșabilă. Ca să nu mai vorbesc de design-ul interior care mie mi-a plăcut foarte mult.

Prăjiturile pe care le-am mâncat acolo au fost delicioase! Cu toate că sunt o mare iubitoare de ceaiuri, este primul loc în care am băut ceai cu aromă de prune și scorțișoară! Foarte aromat! Și am primit și un biscuițel în formă de inimioară.

Ne-am plimbat puțin prin stațiune și am vizitat o biserică foarte frumoasă, cu o clopotniță deosebită.

După aceea, am mers în MIERCUREA-CIUC, un oraș foarte liniștit, poate puțin cam prea liniștit pentru gustul meu, care avea însă clădiri faine.

Nu erau foarte mulți oameni pe stradă ori la terase, iar orașul părea să fie într-o oarecare amorțeală.

Din Miercurea-Ciuc ne-am îndreptat către Gheorghieni, destinația noastră din ziua respectivă fiind Cabana Șeștina despre care vă voi povesti mai multe în cele ce urmează. În astfel de circuite, nu trebuie să aveți un program fix, puteți petrece mai mult timp într-un loc care vă place sau puteți să omiteți un obiectiv dacă, odată ajunși la fața locului, considerați că nu e interesant.

Așadar, în afara obiectivelor stabilite de acasă, dar aflată pe harta traseului pe unde am trecut, ne-a atras atenția o catedrală catolică mare, foarte frumoasă, care putea să concureze lejer cu monumente similare din Viena ori Praga.

Această catedrală se află în localitatea DITRĂU, un oraș foarte mic, dar care se bucură de o poziție bună, iar localnicul cu care am discutat ne-a spus că tot mai mulți români aleg să își cumpere terenuri în zonă ori să investească în restaurarea vreunei case vechi din oraș.

De cum am coborât din mașină, ne-a atras ca un magnet muzica de orgă ce venea din interiorul catedralei. 

Catedrala nu are cu mult peste 100 de ani, a fost construită din banii localnicilor și are dimensiuni impresionante, numai unul dintre candelabre cântărind o tonă și jumătate. Dacă aveți drum prin zonă ar fi păcat să ratați un asemenea monument.

Am mers în continuare spre TOPLIȚA și ne-am îndreptat spre SĂLARD, la Cabana Șeștina unde urma să ne cazăm. Trebuie să menționez că până în acest punct, dar și de aici încolo, drumurile au fost foarte bune, asfaltate și îngrijite corespunzător și presărate cu multe indicatoare rutiere.

La aproximativ 7 kilometri de intrarea în Sălard și traversarea râului cu același nume, pe un drum pietruit prin pădure care se intersectează din loc în loc cu câte un drum forestier, ajungem la Cabana Șeștina. 

Recunosc că nu mă așteptam să descopăr un loc atât de frumos ascuns în inima munților. Cabana Șeștina are camere de închiriat pe tot parcursul anului, are generator propriu de energie electrică, iar în locul unde se află nu prea există semnal la telefon, ca să nu mai vorbesc despre conexiunea la internet. Reprezintă locul perfect pentru o vacanță ori un concediu în care vreți să vă odihniți și să vă încărcați bateriile. De asemenea, puteți să vă aduceți liniștiți și copiii pentru că această cabană are amenajate locuri de joacă și piscină.

Administratorul cabanei ne-a primit foarte bine, iar masa de seară a fost cu adevărat gustoasă. Cabana folosește apa din pârâul Șeștina, de unde și numele acesteia. În vecinătatea ei se află și un izvor a cărui apă are temperatura de 18 grade Celsius în orice perioadă a anului. Cabana dispune și de patru bazine cu păstrăvi.

Dimineața ne-am întors la Sălard, nu înainte de a umple câteva pet-uri cu apă din acel izvor minunat și am pornit spre BORSEC. 

Acolo am găsit izvoare cu apă minerală carbogazoasă, celebră în întreaga Românie, o stațiune liniștită cu multe clădiri vechi, dintre care unele dezafectate, dar și cu vile noi, moderne și cu câteva terase la care se poate mânca bine, totul învăluit într-un aer proaspăt, odihnitor.

Pentru cei interesați, în interiorul stațiunii există și case de vânzare.

Următorul popas pe traseu era VATRA DORNEI, județul Suceava. Pentru a scurta drumul, am ales să mergem către Vatra Dornei prin Bilbor. Zona aceasta este cea mai bogată în izvoare de apă minerală din România. 

Localitatea Bilbor ne-a lăsat fără cuvinte datorită peisajelor montane aproape ireale, cu vârfuri alpine acoperite de iarbă verde-crud, împodobite cu brazi înalți care străpung parcă cerul ca niște săgeți.

O zonă izolată, foarte liniștită, în care, la un moment dat, șoseaua asfaltată continuă cu un drum forestier care străbate Parcul Național Călimani.

Cine dorește să parcurgă acest traseu e bine să folosească o mașină de teren sau una cu gardă înaltă pentru că drumul este brăzdat de șanțuri adânci săpate de viituri, este presărat cu roci colțuroase, iar  pe segmentul de coborâre, foarte abrupt, pericolul de accidentare este mare!

Puteți admira acvila, uliul și alte specii de păsări și, bineînțeles, trebuie să vă feriți de urși, râși și vipere. Vă puteți potoli setea cu fructe de merișor și afine.

Am ieșit prin Glodu - Panaci - Șaru Dornei - Dorna-Arini - Vatra Dornei. 

La Vatra Dornei, supranumită Perla Bucovinei, am ajuns, din păcate, înspre seară deoarece traseul din Călimani ne-a dat mult de furcă. Zona este superbă, de două ori mai frumoasă față de ce vedeți la televizor în reclamele pentru apele minerale. 

Pe de altă parte, este o localitate destul de mare, plină de viață, cu clădiri faine care merită văzute, și dacă veți dori să mâncați la unul din restaurantele locului, vă recomand sărmăluțele moldovenești.

Și pentru că trebuia să ne încadrăm într-o anumită limită de timp, am ales să înnoptăm la BISTRIȚA, aflată la aproximativ 100 de kilometri distanță. Singurul hotel la care am găsit camere libere a fost Diana, despre care prefer să nu spun prea multe.

A doua zi, am vizitat centrul Bistriței, cu o superbă catedrală și turnul cetății medievale, cu străzi frumoase și oameni amabili.

Următorul popas a fost în REGHIN, cunoscut pentru fabrica de instrumente muzicale, un oraș mic, cu un centru frumos, cu clădiri vechi interesante.

Ne-am oprit apoi la TÂRGU-MUREȘ, centru universitar important în care am admirat clădirea Primăriei, Palatul Culturii, în special mozaicul acoperișului și Teatrul Național. 

Călătoria noastră se apropia de sfârșit, dar nu am putut să ocolim SIGHIȘOARA, un oraș cu o cetate medievală unică în România prin faptul că este locuită. 

Deși este un orășel de dimensiuni reduse, Sighișoara oferă turiștilor câteva obiective de referință și anume Scara acoperită, Turnul cu ceas, Biserica din Deal și casa în care a locuit pentru o perioadă scurtă de vreme Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș.

Seara ne-am întors acasă, pe drumul care leagă Sighișoara de Brașov și unde am observat o cetate, Rupea, asemănătoare cu cetatea Râșnov, care cu siguranță merită vizitată.

De data aceasta am ajuns acasă tot pe traseul pe care am pornit, adică Brașov - Câmpulung Muscel - Pitești.

Am trăit niște experiențe de neuitat, am petrecut 4 zile minunate în încercarea de a descoperi cât mai multe din frumusețile României!